Judeţul Călăraşi                                  

Comuna Gurbăneşti, înconjurată de holdele oglindite în apa Mostiştei este locul pe care cei ce ne-am născut pe aceste meleaguri trebuie sa-l păstrăm în istoria acestei naţiuni.

Monografia comunei Gurbăneşti

Satul Gurbăneşti a fost întemeiat la data de 10 iunie 7058 (1550), în timpul domniei lui Mircea Ciobanu Voievod. Denumirea de Gurbăneşti, provine de la prenumele unui boier Gubăr sau Gurban care a fost proprietarul moşiei pe care s-a întemeiat satul. Localitatea şi-a păstrat în timp această denumire.
Localitatea a fost mai întâi sat şi apoi reşedinţă de comună. A aparţinut Plasei Săruleşti între anii 1900 şi 1930 iar apoi judeţului Ilfov până în anul 1981. În urma reorganizării administrării administrativ-teritoriale din ianuarie 1981, comuna a fost inclusă în judeţul Călăraşi. În componenţa comunei Gurbăneşti intră şi satele Coţofanca, Preasna (cu populaţie rromă) şi Valea Presnei (cea mai veche aşezare). În componenţa comunei au mai existat satele : Preasna Veche, Codreni, Pavlicheni şi Gurbăneştii Noi, a căror populaţie a fost asimilată de actualele aşezări.
Primii locuitori au fost păstori coborâţi cu turmele de la munte. Pământul fertil din această zonă a determinat apariţia unei alte preocupări – cultivarea plantelor. Lipsa mijloacelor de muncă a dus la pierderea treptată a pământului şi transformarea ţăranilor liberi în clăcaşi. Claca a fost desfiinţată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866 ţăranii au fost împroprietăriţi, respectându-se poziţia socială a lor astfel :
-    fruntaşi : 11 pogoane şi loc de casă;
-    mijlocaşi : 7 pogoane şi loc de casă;
-    pălmaşi : 4 pogoane şi loc de casă.
Locuitorii au trăit la început în bordeie ridicate „de un stat de om” deasupra pământului.
Mai târziu au apărut casele din pământ bătut, chirpici şi paiantă şi abia după 1930 s-a folosit cărămida de către cei mai înstăriţi.
    Vatra veche a satului s-a aflat pe malul drept al Mostiştei, în jurul bisericii, în prezent
demolată. După 1970, datorită amenajării cursului râului Mostiştea şi a apariţiei unor clădiri ale instituţiilor (Dispensar, Şcoală, Poliţie, Biserică) vatra satului s-a reorganizat într-o zonă mai înaltă a localităţii.
    Populaţia este unitară. Nu au fost şi nu sunt grupări în organizarea teritorială a aşezării.
    În timpul primului şi celui de-al doilea război mondial localitatea Gurbăneşti şi-a dat tributul de vieţi omeneşti pentru eliberarea acestei zone geografice, iar populaţia rămasă la vatră a suportat din greu vremurile de ocupaţie germană şi sovietică.
Valea Mostiştei reprezintă axul de localizare şi de legătură prin căi rutiere pentru
satele componente ale comunei Gurbăneşti. Legătura cu oraşul Bucureşti se făcea în timpul cât a aparţinut judeţului Ilfov pe o şosea pietruită ce lega localităţile Curăteşti , Frăsinet, Valea Argovei, Gurbăneşti, Săruleşti, Măgureni, Fundulea până la DN3 Fundulea – Bucureşti cu autobuze, mai multe curse pe zi. Distanţa faţă de capitală este de 60 km.
    În prezent localitatea este izolată, drumul judeţean 303 Fundulea – Mânăstirea aflându-se la distanţa de 2,5 km. Legătura cu capitala se face cu autobuzul (2 curse/zi) de luni până vineri pe DJ 303 până la Călăraşi şi apoi pe DN3. Cel mai apropiat oraş este Lehliu-Gară, situat la distanţa de 20 km. Transportul se realizează sporadic cu un microbuz particular. Distanţa până la reşedinţa de judeţ, municipiul Călăraşi, este de 80 km. Cea mai apropiată gară C.F.R. este Săruleşti, situată la 12 km de localitate.
    Hotarul extravilan al localităţii este de 3490 Ha, iar vatra satului (suprafaţa intravilan)
este de 86ha.
    Satul Gurbăneşti se află amplasat pe Valea Mostiştei, între comuna Săruleşti la nord –
vest, comuna N. Bălcescu la N, satul Coţofanca la est, la sud satul Valea Presnei, iar la sud-vest comuna Nana. Ţinutul Mostiştei face parte din zona centrală a Câmpiei Române. Balta mostiştei are în zona comunei Gurbăneşti lăţimea cuprinsă între 350-400m şi o adâncime medie de 3-4m.
     Valea Mostiştei are un caracter de antistepă, trecerea la stepă făcându-se pe nesimţite. Clima este de tip continental, specifică zonei Câmpiei Române. Aceasta se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitaţii nu prea bogate, prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice. Temperaturile medii anuale sunt de 11ºC. Ploile sunt în general liniştite, rar înregistrându-se ploi bogate. Cea mai parte a precipitaţiilor se înregistrează în perioada 15 aprilie 15 octombrie, averse de ploaie fiind însoţite de descărcări electrice. Vânturile predominante sunt cele care bat din sectorul nord şi nor-estic, precum şi cele din vest şi sud-vest : Crivăţul, Austrul şi Băltăreţul.
     Câmpia este acoperită de un puternic strat de loess sau formaţiuni similare loessului. Solul are o culoare castaniu deschisă. Terasa inferioară este de origine aluvionară, pe fundul apei pe anumite porţiuni aflându-se un strat de nisip. Condiţiile favorabile de sol şi de relief explică şi caracterul predominant cerealier al comunei.
      Formaţiunile vegetale specifice comunei aparţin zonei de stepă. Pe câmpii suprafaţa este aproape în întregime acoperite de semănături : grâu , porumb, floarea soarea soarelui, orz, ovăz, lucernă , legume şi vii.
     Marginile drumurilor şi ale islazurilor conţin o vegetaţie sălbatică destul de redusă. Întâlnim următoarele plante : murul, rapiţa, coada şoricelului, muşeţelul, margareta, rochiţa rândunicii, păpădia, urzica, ovezica, ştirul , traista ciobanului, trifoiul sălbatic, pătlagina, macul, etc. Flora de baltă este compusă din : stuf, papură, rogoz, mătreaţa broaştei, mălura bălţilor, lintiţa şi iarba grasă. Dintre copacii din zonă amintim : salcâmul, salcia, plopul, arţarul, dudul, socul, teiul. Sunt întâlniţi şi pomi fructiferi : nucul, gutuiul, mărul, părul, prunul, vişinul, cireşul, corcoduşul, zarzărul, caisul şi piersicul.
      Fauna este bogată şi variată, aparţinând zonei de stepă. Pe câmpuri întâlnim animale ca . iepurele, vulpea , ariciul, nevăstuică, cârtiţa, şopârla, iar ca păsări : porumbelul, turturica, cioara, stăncuţa, coţofana, vrabia, cucul, mierla, pupăza, ciocănitoarea, sticletele, scatiul, uliul, potârnichea, fazan. Dintre insecte întâlnim : albina, greier, fluturele, musca şi gărgăriţa.
     Oamenii cresc următoarele animale domestice : calul, oaia, porcul, vaca, capra, câinele, pisica, şi păsări : găina, raţa, gâsca, curca, porumbelul şi bibilica. Balta este populată cu peşte : caracuda, carasul, linul, ştiuca, crapul, roşioara iar ca păsări : cocostârcul, stârcul alb şi cenuşiu, lişiţa. Se întâlnesc şi melci precum şi diferite varietăţi de scoici.
    Nu se cunoaşte existenţa unor resurse minerale în localitatea noastră.
    Suprafeţele împădurite au fost dintotdeauna mici, existând şi astăzi. Lor li se adaugă
suprafeţe întinse împădurite în ultimii 20 de ani cu salcâm ca măsură de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren şi a poluării aerului. Suprafaţa în extravilan este brăzdată de canale ale fostului sistem de irigaţie deşi staţiile cu alimentare cu apă există.
    Satul Gurbăneşti face parte dintre localităţile specifice zonei de câmpie cu un număr
mic de locuitori. Nu s-a înregistrat niciodată mai mult de o mie de locuitori. Între anii 1970- 1985 o parte a populaţiei a migrat spre zonele industriale în oraşe, în special în capitală. În ultimii ani se înregistrează o oarecare revenire a celor plecaţi, din păcate, astăzi pensionari. Numărul locuitorilor este sub 700. Procentul de natalitate este foarte scăzut, acesta fiind mult depăşit de cel al mortalităţii. Nu avem date foarte exacte referitoare la numărul locuitorilor, sporul natural, structura pe sexe şi pe grupe de vârste deoarece toate documentele care cuprind aceste date au fost preluate de arhivele statului Călăraşi la data de 31.05.2005. Ceea ce se cunoaşte este că cele mai vechi înregistrări datează de la recensământul din 1898.
    Structura unei gospodării este următoarea: locuinţa din chirpici, paiantă, cărămidă
sau blocuri B.C.A. acoperite cu ţiglă sau tablă zincată, acareturi situate la mică distanţă, adăposturi pentru animale, grădina de legume şi zarzavaturi în faţa sau în spatele locuinţei. Casele tradiţionale au în faţă verandă şi stâlpi din lemn cu oarecare broderie.
    Portul este unul specific zonei de câmpie : cămaşă, fustă, basma pentru femei, pantaloni, cămaşă, pulovăr lână, pălărie, căciulă de miel pentru bărbaţi, adaptat oarecum timpului în ceea ce priveşte materialul din care este confecţionat. Costumul popular nu este purtat decât în situaţii deosebite, la serbările şcolare, dar nu există un costum specific zonei noastre.
     Dintre ocupaţiile casnice enumerăm: torsul, ţesutul, cusutul şi împletitul, care nu mai sunt practicate decât rar. A dispărut în totalitate meşteşugul fierăritului şi este pe cale de dispariţie meşteşugul prelucrării lemnului.
     Zona noastră nu este bogată în tradiţii locale. În sărbătorile de iarnă se păstrează obiceiul colindelor ( „Moş Ajunul”, „Steaua”, „Pluguşorul”, „Florile”, „Sorcova” , „Vasilca”) iar primăvara în sărbătorile Paştilor se practică „Salcia”, „Caloianul”, „Caloiţa”, iar în perioadele de secetă „Paparudele”.
    Ocupaţia de bază a locuitorilor a fost şi este agricultura. În trecut agricultura se făcea
în condiţii mai bune de către moşieri, deoarece aveau posibilitatea de a-şi procura pluguri de fier, batoze şi alte maşini agricole. Ţăranii exploataţi de moşieri îşi lucrau singuri pământul, practicând o agricultură primitivă şi cu rezultate slabe. În anii construcţiei socialismului au fost înregistrate producţii agricole deosebite acestea fiind apreciate la nivel naţional. Acum locuitorii îşi lucrează pământul în asociaţii sau particular. Pe raza satului se află următoarele asociaţii în cadrul cărora locuitorii îşi lucrează pământul. Asociaţia „Zooplant” şi Asociaţia
„Mostiştea Comprest”. Mai sunt şi asociaţii familiale, dar şi particulari care îşi lucrează singuri pământul. Locuitorii cresc şi animale: bovine, porcine, cabaline, caprine, dar şi păsări. Există şi o fermă de creştere a păsărilor.
     Industria este nereprezentată, deoarece satul are profil agricol. În sat există doar o brutărie de fabricare a pâinii care deserveşte şi localităţile din împrejurimi.
     Reţeaua comercială din comună cuprinde societăţi comerciale cu capital privat. Nu se organizează târg săptămânal.
   Ca unităţi prestatoare de servicii către populaţie amintim: oficiul poştal, frizeria,
farmacia, unităţile sanitare (dispensarul uman şi dispensarul veterinar).
     În satul Gurbăneşti se află şi sediul Consiliului Local Gurbăneşti, o remiză P.S.I. care deserveşte şi localităţile învecinate şi Postul de Poliţie care asigură cetăţenilor siguranţă şi linişte prin activitatea ce o desfăşoară.
     Învăţământul în satul Gurbăneşti se desfăşoară în cadrul Şcolii cu clasele I-VIII Gurbăneşti şi în cadrul Grădiniţei cu Program Normal Gurbăneşti. De educaţia şi instruirea copiilor şi a elevilor se ocupă nouă cadre didactice : o educatoare, doi învăţători şi şase profesori.
     Activitatea culturală se desfăşoară la Căminul Cultural, în Şcoală, la Biblioteca comunală, care are un fond de carte de 10830 de volume şi un număr de 275 de cititori. La Şcoala cu clasele I-VIII există şi o bibliotecă şcolară cu un fond carte de 5446 de volume şi 125 de cititori.
     Oamenii satului sunt credincioşi de religie ortodoxă şi merg la biserica satului care a fost construită după anul 1990, cea veche fiind demolată când a avut loc amenajarea albiei râului Mostiştea deoarece se afla în vecinătatea acestuia. Casele sunt electrificate dar nu există apă curentă potabilă decât la şcoală şi la dispensarul medical, alimentarea cu apă a cetăţenilor realizându-se din fântâni proprii sau publice. În ultimii ani s-au construit case noi cu un nivel şi cu arhitectonică modernă. Nu sunt monumente artistice de artă, rezervaţii naturale sau muzee.
    Putem vorbi de un oarecare potenţial turistic. Vizitatorii în special din capitală vin la sfârşitul săptămânii fiind atraşi de peisajul frumos şi de apa râului Mostiştea. În apropiere la Codreni sunt ruinele vechii biserici care a fost declarată monument istoric.

10 mai 2006

Unknown